Am o problema existentiala. Da. Am o problema cu așezarea mea în spațiu, atunci când sunt acasă. De cele mai multe ori, ea se rezumă la statul în pat în cea mai sucită poziție vreodată concepută de om și ca să nu mă simt stingheră, cu laptopul în brațe. Oh, yeah... Acum să nu vă imaginați că stau degeaba în pufoșenia mea de pat, arunc zaruri și număr câte duble nimeresc . Nu, nu, nu... De cele mai multe ori, lucru, sau cum îmi place mie să spun: traducăresc.
Și unde-i problema existențială în toată povestea asta?
Ei bine, nebunia se declanșează începând cu ora 10.30 a em, după ora de toamnă, când nenorocitul ăla de disc atârnat pe cer îmi strică tot cheful. Mai precis, dimineața e atât de luminoasă la mine, încât se reflectă total în ecranul calculatorului, de mă face să caut literele cu lumânarea. Pe scurt, nu mai văd nimic din ce scriu, fac ochii mici și mă concentrez al dracului să ghicesc ce scrie acolo, îmi văd mâinile cum tastează, și expresia chinuită a feței, reflectată și ea de soare pe ecranul laptopului, schimb unghiul privirii mult mai des, I get nervous, mă foiesc, traduc prost, execrabil de prost pentru că am probleme de "focalizare" a cuvintelor, iar mă gândesc: la naiba, câtă lumină poate fi!
În fine, există și o parte hiper-narcisistică în toată povestea asta: cine n-ar vrea să-și vadă fața încă purtând urme de pernă, ochii somnoroși și ne-demachiați, părul răvășit curgând bezmetic pe umeri și toată minunăția asta în timp ce - vezi doamne - lucrează? E?
Nu știu de ce, dar asta îmi amintește de un film (pare-mi-se), în care cei doi aveau oglindă pe tavan ca să-și poată vedea real-time și limpede ca lacrima sesiunile de amor sălbatic. Hmmm...
I love my job. Especially in the morning when the light covers everything.
Call me crazy, but right now... I'M PISSED OFF.
Postări
