Închise ochii. Patul era un dar de nuntă primit de la nişte prieteni pe care nu-i mai văzuseră de ani de zile. Încercă zadarnic să-şi amintească numele lor, i se şterseseră din memorie. În patul acesta, sau pe el, începuse căsnicia lor, iar şase ani mai târziu se sfârşise. Recunoscu un scârţâit melodios când îşi mişcă picioarele, simţi mirosul lui Julie pe cearşafuri şi pe pernele proptite căpătâi, parfumul ei şi esenţa intimă de săpun, ce caracteriza cearşafurile ei proaspăt spălate.
Aici avusese cele mai lungi, cele mai revelatoare şi mai târziu, cele mai dureroase conversaţii din viaţa lui. A avut parte de cele mai grozave partide de amor şi a petrecut cele mai cumplite nopţi albe. Aici a citit mai mult decât oriunde altundeva - îşi aminti că într-o săptămână de boală citise Anna Karenina şi Daniel Deronda. Nicăieri altundeva nu şi-a pierdut cumpătul ca aici, şi nici nu a fost mai tandru, mai protector, mai mângâietor, cum nici lui nu i s-a purtat mai multă grijă ca aici, decât doar pe vremea fragedei pruncii.
[...]
Cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat lui Stephen în viaţă, ca şi cele rele, aici i s-au întâmplat. Aici era locul lui.
Postări
